Coșul de fum se verifică și se curăță periodic, cu frecvența stabilită după tipul combustibilului, intensitatea folosirii și recomandările specialistului autorizat. Nu există un interval valabil pentru toate casele: un coș care evacuează fumul de la o sobă pe lemne folosită zilnic cere mai multă atenție decât unul de la o centrală pe gaz. Amânarea nu economisește bani, ci crește riscul de depuneri, de blocaje și de pătrundere a gazelor arse în locuință.
Verificarea coșului este controlul stării tehnice a canalului de evacuare, a îmbinărilor și a părții de deasupra acoperișului. Include curățarea depunerilor de funingine și a eventualelor obstrucții, plus inspecția etanșărilor.
Mituri și realitate despre coșul de fum
În jurul acestui subiect circulă idei convenabile, dar riscante. Tabelul de mai jos le pune față în față cu realitatea.
| Mit | Realitate |
|---|---|
| Dacă focul trage bine, coșul e în regulă. | Un coș poate trage bine și totuși să aibă depuneri sau fisuri care nu se văd din interior. |
| Doar sobele pe lemne au nevoie de curățare. | Orice sistem de evacuare trebuie verificat; la gaz, problemele vin din blocaje, condens sau coroziune. |
| Un pic de funingine nu face rău. | Depunerile se pot aprinde și pot provoca incendiu în coș, iar stratul gros îngustează canalul. |
| Se poate curăța cu produse „minune” aruncate în foc. | Aceste produse pot ajuta în anumite situații, dar nu înlocuiesc curățarea mecanică și inspecția. |
| Coșul nou nu are nevoie de verificare. | Greșelile de execuție apar tocmai la cele noi: înclinări, îmbinări, secțiuni nepotrivite. |
| Pot să o fac singur oricând, e simplu. | Poți curăța părți accesibile, dar verificarea completă și urcarea pe acoperiș cer pregătire și autorizare. |
De ce contează atât de mult verificarea
Pe lângă riscul de incendiu, un coș blocat sau neetanș poate trimite monoxid de carbon în casă. Gazul nu are miros și nu se vede, motiv pentru care este periculos. Semnele de alarmă includ fum care iese prin ușița sobei, miros de ars în interior, pete întunecate pe zidul din jurul coșului sau dureri de cap la membrii familiei când sistemul de încălzire funcționează.
O verificare regulată arată și starea tubulaturii: fisuri, rosturi desprinse, coroziune, condens acid. Toate acestea sunt mai ușor și mai ieftin de remediat când sunt descoperite devreme.
Cât de des se face verificarea
Intervalul depinde de combustibil, de aparatul de ardere și de reglementările în vigoare. Reperul practic este următorul: cu cât arzi mai des și cu cât combustibilul produce mai multă funingine, cu atât controalele sunt mai dese. Lemnul umed, de exemplu, lasă mult mai multe depuneri decât cel uscat. Pentru stabilirea frecvenței, întreabă un coșar autorizat și verifică cerințele aplicabile instalației tale, fiindcă ele pot diferi.
În plus, ia în considerare momentul. Cel mai bun moment pentru control este înainte de sezonul rece, când ai timp să remediezi problemele, nu în plină iarnă, când programările sunt aglomerate.
Ce se verifică la partea de deasupra acoperișului
Coșul nu este doar un tub interior. Partea care iese prin acoperiș trebuie să aibă înălțimea potrivită, capac de protecție, mortar sănătos și etanșare corectă cu învelitoarea. Aici se produc multe infiltrații care sunt puse, greșit, pe seama țiglei. Despre modul în care se închide corect trecerea coșului prin acoperiș, materialul despre coșul de fum și străpungerile acoperișului detaliază soluțiile uzuale.
Un specialist verifică și distanțele față de elementele din lemn, pentru că materialele combustibile nu au voie să fie prea aproape de pereții coșului. O șarpantă care atinge zidăria fierbinte este un risc ascuns.
Ce poți face tu între două controale
- folosește lemn uscat și evită arderea deșeurilor sau a materialelor tratate;
- observă culoarea flăcării și a fumului: fumul gros și închis semnalează ardere proastă;
- verifică vizual capacul și partea vizibilă a coșului, de la sol;
- montează detectoare de monoxid de carbon în apropierea aparatului de încălzire și testează-le regulat;
- păstrează documentele și notează datele controalelor.
Aceste gesturi nu înlocuiesc inspecția profesională, dar scad riscul și te ajută să observi schimbările din timp.
Cum alegi persoana care îți controlează coșul
Verificarea trebuie făcută de cineva autorizat, care poate emite un document despre starea instalației. Cere să vezi calificarea, întreabă ce metode folosește și ce probleme verifică în afară de curățare. Un control serios nu durează cinci minute: include inspecția interioară, cu cameră sau oglindă, măsurători ale tirajului acolo unde este cazul și o discuție despre ce ai de făcut.
Diferă și modul de lucru în funcție de tipul coșului. Cele din cărămidă, cele din tuburi ceramice și cele din inox au nevoie de metode diferite de curățare și de verificare a etanșeității. Un specialist care nu te întreabă ce aparat este racordat și ce combustibil folosești nu are datele necesare pentru o recomandare corectă.
După control, păstrează hârtia primită și data. Dacă ți s-a cerut o remediere, nu folosi aparatul până nu este rezolvată.
Programarea controlului din timp, înainte de sezonul rece, este probabil cel mai ieftin gest de siguranță dintr-o casă cu sobă sau șemineu. Costul unei verificări este mic în comparație cu o reparație de urgență.
Dacă ai o casă nouă, cere constructorului documentele coșului și schema lui, ca să știe orice specialist ulterior ce material și ce secțiune are.
Când nu mai aștepți
Dacă fumul se întoarce în casă, dacă apar fisuri vizibile sau dacă ai folosit sistemul după o perioadă lungă de nefuncționare, oprește utilizarea și cheamă un specialist. Același lucru este valabil după o furtună puternică sau după un incendiu în coș. Pentru informații despre elementele acoperișului care interacționează cu coșul, poți consulta materialele despre acoperiș, iar decizia finală despre repararea sau refacerea coșului aparține unui meșter autorizat.
