Prima dimineață cu zece grade sub zero vine, de obicei, fără avertisment. Se întâmplă să găsești robinetul exterior crăpat, furtunul înțepenit în gheață sau pompa de la fântână cu apă înghețată în carcasă. Nimic nu se vede până la dezgheț, când o țeavă începe să picure în perete. Pagubele de acest fel sunt, în mare parte, evitabile cu două-trei după-amiezi de lucru făcute acum, cât timp pământul nu e încă bătătorit de ger și cât mai există zile blânde. Lista de mai jos pornește de la locurile unde apa rămâne blocată fără să te gândești.
Robinetul exterior și țeava din perete
Robinetul de pe fațadă este punctul slab numărul unu. Apa rămasă în țeava scurtă dinăuntrul zidului îngheață, se dilată și forțează îmbinările. Crăpătura se vede abia primăvara, când deschizi apa și simți umezeala pe zid.
Soluția cea mai sigură este o vană de închidere pe țeava interioară, montată în pivniță sau în încăpere încălzită. Închizi vana, deschizi robinetul exterior și lași apa să se scurgă complet. Lasă robinetul deschis peste iarnă, ca eventuala apă rămasă să aibă loc să se extindă.
Dacă nu ai vană, întreabă un instalator dacă se poate adăuga una. E o lucrare mică, iar ieftină în comparație cu spargerea zidului. Între timp, un capac izolator din spumă, de tipul vândut pentru robinete, ajută la nopțile ușor sub zero, dar nu te apără de un ger serios.
Dacă ai un butoi sau un rezervor de colectare a apei de ploaie, golește-l parțial sau scoate-i robinetul. Apa rămasă îngheață și umflă pereții de plastic, iar robinetul din partea de jos este primul care cedează. Răstoarnă butoaiele mici sau înclină-le, ca apa de ploaie să nu se mai adune în ele peste iarnă, și acoperă gura cu o plasă ca să nu cadă frunze.
Furtunul și accesoriile de udat
Furtunul rămas pe jos peste iarnă se strică de obicei fără să înghețe: cauciucul se întărește, apare cute și cuplajele se crapă. Dezleagă-l de la robinet, ridică-l în sus ca să se scurgă toată apa și apoi rulează-l în colac larg, nu strâns.
Păstrează-l într-un spațiu ferit de ger, de exemplu într-un șopron sau într-un garaj. Dacă îl atârni pe un cui, alege unul rotunjit, ca furtunul să nu se îndoaie la un unghi ascuțit. Pistoalele de stropit, aspersoarele și conectorii se demontează, se clătesc și se usucă înainte de depozitare.
Aruncă cuplajele de plastic care arată obosite. Un set nou costă puțin și te scutește de o pierdere de apă care iese la iveală abia când pornești udatul primăvara. Nu uita garnitura din interiorul cuplajului, cea care se tocește cel mai repede.
Pentru o fântână cu pompă amplasată în aer liber, o cutie de lemn căptușită cu material izolator, cu un orificiu de aerisire, poate face diferența între o iarnă liniștită și o reparație costisitoare. Nu închide complet spațiul, pentru că umezeala acumulată strică echipamentul. Verifică dacă instalatorul care a montat sistemul a prevăzut o variantă de golire sezonieră și cere explicații dacă nu știi cum se folosește.
Un detaliu care scapă adesea este vana de la contor, care poate fi închisă ca întreg circuitul exterior să rămână fără presiune. Află unde se află și dacă se mișcă ușor. Una blocată de ani de zile nu va funcționa tocmai la nevoie, iar ungerea ei cu puțin lubrifiant, urmată de câteva rotiri, o ține în stare bună.
Dacă te muți într-o casă nouă, cere de la vechiul proprietar harta instalațiilor sau desenează una singur, odată cu prima inspecție de toamnă. Știind unde trec țevile, vei evita surprize neplăcute.
Sistemul de irigații și pompa
Dacă ai irigație automată, apa din tuburile subterane trebuie evacuată. Procedeul diferă după model: unele sisteme au robinete de golire la capete, altele se suflă cu aer comprimat. Dacă nu știi cum este făcut al tău, caută manualul sau cere ajutorul celui care l-a montat. Aerul comprimat folosit greșit poate sparge duze și vane.
Pompa de grădină sau cea a fântânii cere atenție specială. Carcasa udă, care îngheață, se poate crăpa fără urmă vizibilă. Scoate pompele portabile din apă, golește-le și depozitează-le în interior. La pompele fixe, verifică dacă există dop de golire și dacă locuința lor e izolată.
Programatorul de irigații trebuie oprit și scos din priză dacă stă într-un loc rece. Bateriile, dacă are, se scot, ca să nu curgă. Notează pe un bilet unde ai lăsat piesele mici, pentru că primăvara nu își mai amintește nimeni.
În zonele cu copaci mari, repetă curățarea după ce cade restul frunzelor, în noiembrie. O plasă deasupra jgheabului reduce mult munca, dar nu o elimină. Verifică și îmbinările: o picătură care curge acum, în octombrie, devine un țurțure greu peste câteva săptămâni. Un strat subțire de silicon exterior rezolvă multe scurgeri mici, dacă îl pui pe suprafață curată și uscată.
Jgheaburile, burlanele și scurgerea apei
Frunzele căzute înfundă jgheaburile exact când ar trebui să funcționeze. Apa blocată îngheață, se umflă și poate smulge prinderile sau poate curge pe fațadă, unde formează dungi de gheață. Dă-le o curățare pe vreme uscată, cu mănuși și o lopățică mică, apoi toarnă puțină apă prin burlan ca să vezi dacă iese liber la capăt.
Verifică și locul unde burlanul se descarcă. Dacă apa curge lângă fundație, adaugă o prelungire care s-o ducă la câțiva pași. Apa care îngheață lângă zid ridică încet pavajul și poate crăpa trotuarul de protecție.
Lasă frunzele de pe peluză pentru altă zi, nu sunt la fel de urgente. Scurgerea apei de pe acoperiș, în schimb, nu așteaptă.
Pomii tineri se protejează de ger cu o bandă de hârtie sau de pânză ruptă în jurul trunchiului, care îi ferește și de soarele de iarnă, ce poate crăpa scoarța. Verifică și țarușii de susținere, pentru că vântul rece îi poate înclina. Udă o ultimă dată abundent pomii și arbuștii veșnic verzi, dacă toamna a fost secetoasă, înainte ca solul să înghețe.
Gazonul nu cere prea mult acum, dar o ultimă tundere, la o înălțime ceva mai mare decât în sezon, ajută iarba să treacă mai bine prin ger. Strânge frunzele groase de pe peluză, ca să nu se formeze un strat compact sub care iarba putrezește. Frunzele pot ajunge în compost sau într-un colț al grădinii, unde pământul le va transforma într-un material util.
Nu fertiliza târziu cu îngrășăminte bogate în azot, pentru că impulsionează o creștere nouă, sensibilă la frig.
Plantele, ghivecele și solul
Ghivecele de ceramică sau de teracotă cu pământ umed se pot sparge peste iarnă, deoarece apa din pereții lor îngheață și se dilată. Golește-le, dacă nu au plante rezistente, sau mută-le într-un adăpost. Cele cu plante perene pot rămâne afară, dacă le așezi pe suporturi, ca apa să nu stea sub ele, și le lipești de zidul casei, unde frigul este mai blând.
Plantele sensibile se mută înăuntru înainte de prima noapte sub zero, nu după ea. Verifică-le și caută insecte pe frunze; ce intră în casă odată cu planta rămâne acolo. Un duș ușor cu apă și o cârpă fac mai mult decât pare.
Trandafirii, hortensiile și arbuștii tineri apreciază un strat de mulci din frunze uscate sau scoarță, pus la baza tulpinii după ce pământul s-a răcit puțin. Nu îl pune prea devreme, pentru că păstrează căldura și atrage rozătoare.
Dacă ai o butelie pentru grătar, ține-o departe de locuri închise și umede și verifică dacă e bine fixată. Fă aceeași verificare pentru mobila de grădină: scaunele de lemn se ung cu ulei special, iar cele de plastic se spală și se strâng la adăpost. Cuverturile ajută, dar nu le lăsa să stea direct pe lemnul ud.
În sfârșit, fă un tur final al grădinii cu un caiet. Notează ce ai reparat, ce mai trebuie înlocuit primăvara și ce ai uitat să strângi. Un astfel de caiet, ținut de la un an la altul, devine un jurnal util: vezi când au venit primele înghețuri, ce a rezistat și ce nu.
Faci lucrurile mai ușor dacă le împarți pe weekenduri: unul pentru apă, unul pentru plante, unul pentru unelte.
Scule, combustibil și lucrurile mici din șopron
Mașina de tuns iarba trebuie golită de benzină sau stabilizată, iar lama se curăță și se unge ușor. Combustibilul vechi lăsat în rezervor se degradează și face probleme la pornire în primăvară. Dacă ai aparate electrice sau cu acumulator, încarcă bateria la jumătate și păstreaz-o într-un loc ferit de ger.
Foarfecele, secatorul și lopățile merită curățate de pământ, șterse cu o cârpă cu puțin ulei și atârnate. O jumătate de oră acum înseamnă unelte care taie curat la primăvară.
Grupează în șopron lucrurile pe care le vei folosi iarna: sare pentru poartă, lopată de zăpadă, o pereche de mănuși. Să nu le cauți printre ghivece când zăpada e deja la ușă.
Începe sâmbătă cu cea mai simplă verificare: deschide robinetul exterior și vezi dacă mai curge apă după ce ai închis vana. Apoi strânge furtunul și golește un ghiveț. În două ore ai acoperit cele mai frecvente stricăciuni, iar restul listei poate merge pe zile blânde, una câte una.
